CONSTRUCTIV

15-MAY-2009

MATERIALE DE CONSTRUCȚIE, PE STOC

Dacă primul val al crizei a fost primit în plin de domeniul imobiliar, cel de-al doilea, succedat la puțin timp, a afectat pe cale de consecință piața materialelor de construcții. Este drept că la începutul anului se miza pe o scădere controlată a prețurilor și în acest domeniu, determinată de cererea tot mai scăzută. Evoluțiile ulterioare au dovedit însă că lucrurile sunt mult mai complicate, fiind influențate de cursul euro și nu numai. Se mizase de asemenea foarte mult pe faptul că cine începe construirea unei case nu ar avea cum să o lase neterminată, dar realitatea concretă a dovedit că atunci când bate vântul prin buzunare, imobilul dorit poale rămâne si în așteptare. Persoanele juridice în special, sub presiunea zvonisticii si a lipsei unei evaluări concrete au început tergiversarea plății, în timp ce producătorii de materiale de construcții au început să se plângă de costurile mari cu utilitățile. Cea mai mare problemă însă resimțita în aceste luni a fost cea a plății cu bani cash, iar de aici și reducerea personalului din firmele producătoare și de la depozitele de materiale de construcții. Pentru a nu rămâne cu marfă pe stoc, producătorii au recurs în această perioadă la tot felul de reduceri către distribuitori, dar și produse promoționale suplimentare. Nu a fost însă de ajuns.

4,5 MILIARDE DE EURO, VALOAREA PIEŢEI MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII ÎN 2008
Ieftinirile începutului de an

La început de an ansamblurile rezidenţiale păreau că au prins o gură de oxigen în ceea ce priveşte construirea lor, odată cu scăderea preţurilor la ciment, fier-beton sau cărămidă. Vestea că s-au ieftinit cimentul şi fier-betonul era bună până la urmă şi pentru cei care alegeau să îşi construiască o casă singuri. Scăderea însă era de aştepta după ce anul trecut producătorii au mărit preţurile constant, numai datorită faptului că piaţa putea suporta şi preţuri mai mari fără a scădea numărul de clienţi.
Circumstanţele însă au fost mult mai complexe. De departe, în ianuarie cel mai mult se ieftinise fierul-beton. Dacă în vara lui 2008 se plătea fierul-beton cu 4,20 de lei kilogramul, la începutul anului acesta ajungea să coste doar 1,90 de lei.
Cimentul, de la 37-40 lei saci de 50 kg a ajuns la 25-27 lei. De asemenea, cărămizile s-au ieftinit, de la 400 de lei m3 în vară la aproximativ 300 de lei. În general scăderile de preţuri sau situat undeva între 10 şi 30%, majoritatea preferând să-si reducă profiturile decât să rămână cu marfa pe stoc. Dacă la poarta fabricii cărămida, cimentul, varul sau BCA-ul s-au vândut cu acelaşi preţ ca în 2008, preţurile au mai aşteptat puţin să scadă şi în magazine.
Distribuitorii şi vânzătorii finali însă, îngrijoraţi de scăderea puterii de cumpărare şi de blocajul pieţei construcţiilor, au renunţat şi ei în final la adaosurile comerciale foarte mari. O trecere în revistă arată că ieftinirile s-au făcut cam în felul următor: preţul oţelului a fost micşorat cu 20%, cărămizile s-au ieftinit cu până la 10%, iar cimentul a scăzut cu circa 12%.

Fără contracte de anvergură
Dat fiind că societăţile de construcţii nu au deocamdată contracte pentru lucrări mari, sigure în perioada 2009-2010, unde intra o bună parte din producţia de materiale de construcţii, producătorii s-au trezit cu un plus care trebuie distribuit în lipsa unei politici coerente din partea statului în acest sector. În acest fel, scumpirea materialelor, oricând posibilă, mai primeşte un argument în faptul că preţurile materialelor trebuie să acopere lipsa de comenzi. Claudiu Georgescu, preşedintele APMCR, descrie astfel situaţia: “Preţurile materialelor de construcţii au evoluat în ultimele şase luni conform raportului obiectiv între cerere şi ofertă. Influenţele importante au fost scăderea preţurilor la energie şi o contracţie a pieţei determinată de sezonul mai rece decât precedentele şi influenţele psihologice induse de aşa-zisa criză financiară mondială. Pe de altă parte, măsurile lente luate de noul guvern pentru redresarea economică au indus în mediul de afaceri al pieţei construcţiilor un fenomen de incertitudine care a restrâns comenzile de materiale pentru construcţii.” Incertitudine care însă a făcut ca situaţia să fie una dintre cele mai dificile. Adevărul este că, scumpe sau ieftinite, materialele de construcţii se cumpără pur şi simplu mult mai puţin decât anul trecut, ajungând până la un sfert din ceea ce se vindea şi asta nu mai poate fi ignorat.

SALVAREA POATE VENI DE LA PROGRAMELE DE INFRASTRUCTURĂ SAU DE REABILITARE TERMICĂ A LOCUINŢELOR

Bursa, în tandem cu stagnarea pieţei
Piața materialelor de construcţii nu este reprezentată masiv la Bursa de Valori Bucureşti, majoritatea firmelor fiind reprezentate pe piața secundară RASDAQ. Semnalele de până acum nu prevestesc nimic bun, speranţa fiind, ca de altfel pe întreaga piaţă a construcţiilor, programele de investiţii ale statului. De aceea estimările principalilor jucători privind ratele de creştere ale afacerilor lor nu mai prezintă în acest moment nicio siguranţă, neavând nicio legătură cu valorile anului trecut. Situaţia este valabilă mai ales în cazul producătorilor de ciment. Creşteri ceva mai mari ar putea avea actorii de pe piața cărămizilor (blocuri ceramice şi BCA), cu circa 15%, dar asta în condiţiile reluării finanţării ca principal suport al creşterii afacerilor. Chiar dacă vânzările au scăzut mult în ultimele luni şi perspectivele sunt sumbre, fiecare aşteaptă intervenţia statului şi declanşarea unor măsuri anticriză, de impulsionare a investiţiilor. Preţul materialelor de construcţii este fluctuant, cu uşoare accente de creştere tocmai din faptul că această piaţă este realmente bulversată şi aşteaptă ca recentul acord încheiat cu FMI să poată debloca investiţiile statului.

Diminuarea investiţiilor şi soluţia europeană
Diminuarea investiţiilor în proiecte imobiliare a determinat producătorii de materiale de construcţii să estimeze în acest an scăderi şi pe alte segmente. Astfel, piața termopanelor va scădea în acest an între 20 şi 50%, cea a vopselelor, cu valori cuprinse între 20% şi 40%, iar vânzările de ţigle ceramice posibil că vor scădea cu cel puţin 10-20%. Investiţiile, atât în imobiliare, cât şi în proiecte de infrastructură sunt afectate de lipsa acută a finanţărilor pentru companiile private, dar şi de bugetele reduse şi de incapacitatea autorităţilor de a atrage fonduri europene. O soluţie optimă pentru ajutorarea producătorilor poate fi întrevăzută şi în directiva UE din acest an care recomandă reducerea TVA-ului din 2010 pentru toate materialele care se folosesc la izolarea termică a locuinţelor. Eurodeputaţii au votat deja ca ţările membre să poată folosi încă din acest an 4% din fondurile structurale pentru reabilitare şi construcţie de locuinţe sociale, faţă de 3% cât era până în prezent. În acest fel, ar putea fi o compensare pe partea de investiţii în infra¬structură din fondurile europene.

„Soluţia pentru anul acesta este una singură, redobândirea încrederii în trendul de dezvoltare. Altfel, cu prognozele negativiste şi cu tot felul de reduceri bugetare fenomenul de contracţie va duce spre o adevărată criză!”CLAUDIU GEORGESCU

Incertitudinea preţurilor
Nu trebuie uitat că cele mai predispuse produse spre scumpire vor fi în continuare cele de import şi care sunt utilizate în hidroizolaţii: polistirenul extrudat, plasa, membrana, cartonul. Există şi materiale de construcţii produse în România, dar cu preţul exprimat în euro care s-au scumpit din cauza devalorizării leului. Astfel, de exemplu, o parte din sistemele folosite, gips-carton în unităţile de producere de plăci sunt importate, afectate direct de cursul de schimb.
Din cauza aceluiaşi curs s-a produs deja şi creşterea la principalele produse de lacuri vopsele, marjele producătorilor nepermiţând preluarea creşterilor de preţuri aferente materiilor prime. “Fluctuaţii ale preţurile au fost atât la materialele produse în ţară, cât si la cele import, normale le putem spune, după evoluţiile indicatorilor macroeconomici. Iar din pune de vedere al clienţilor putem spune că nu prea s-au schimbat obiceiurile de cumpărare, se caută în continuare cele mai ieftine produse”, a declarat pentru Constructiv Claudiu Georgescu, preşedintele APMCR. Este fără îndoială faptul că avem de-a face în acest moment cu stagnare, iar datoriile neachitate de stat către firmele de construcţii încă blochează sectorul construcţiilor.
Acum, cererea nu va fi mai mare, decât oferta şi este posibil ca preţurile până la jumătatea anului să aibă un trend descrescător, după care, probabil, se va intra pe un palier nou, dar inferior celui de anul trecut. Dacă afacerile în domeniul construcţiilor de imobile nu mai oferă rentabilitate, firmele de construcţii se vor axa pe termoizolaţii şi amenajări interioare, iar producătorii de materiale vor trebui să ţină cont tocmai de această reorientare.